Salvarea unei fabrici cu tradiție. Saltul din casele tuturor românilor în mașina națională

Înființată în 1921, Elba Timișoara produce corpuri de iluminat și faruri pentru mașini. În comunism, multe produse mergeau la export, iar cele mai cunoscute erau bateriile pătrățoase, învelite în hârtie roșie. După Revoluție, fabrica a avut un declin, dar venirea Renault în România a fost salvarea.

În 1921, la Timișoara s-au înființat Uzinele Dura, care aveau să constituie nucleul fabricii Elba. În 1948, ca urmare a naționalizării, Uzinele Dura au devenit parte a grupului de firme Electrobanat. Numele Elba, însă, cunoscut din perioada comunistă, i-a fost dat fabricii după Revoluție, mai exact după privatizarea începută în 1990 și finalizată în 1995. Tot în 1990, Departamentul de producție de baterii s-a separat de grupul Electrobanat, sub denumirea Dura.

„Denumirea Elba derivă din Electrobanat. Grupul de firme Electrobanat și-a schimbat denumirea, după Revoluție, în Elba. Activitatea de bază a fost corpul de iluminat. Sectorul de baterii a fost unul aparte, care în anul 1990 s-a desprins de Electrobanat sub denumirea Dura”, explică Ioan Păuț, director sisteme de iluminat în cadrul Elba.

Primele faruri și lămpi auto pentru tractoare și camioane ies pe poarta fabricii în ’52

În 1952, la Elba au fost produse primele faruri și lămpi auto pentru tractoare și camioane. Mai târziu, în perioada 1956 – 1970, Elba dezvoltă primele faruri și lămpi pentru pentru Dacia, iar în ’72 fabrica obține „licența Cibie-Franța”, devenind producător al primelor faruri și lămpi pentru Dacia 1300.

Înainte de Revoluție, fabrica avea aproximativ 5.000 de angajați și foarte mult de lucru, astfel că oamenii veneau la fabrică și de sărbători, pentru a putea face față comenzilor.

Gavril Bărgăuan este lăcătuș și lucrează la fabrică de 40 de ani.

„Prima dată când am venit aici am început cu un curs de calificare. Era în anul 1973. După ce am terminat cursul, am început lucrul în fabrică. Am fost și magazionier și dispecer într-o perioadă. Acum sunt lăcătuș și îmi place meseria. Dacă îți place într-o întreprindere, atunci lucrurile merg bine. Înainte de 1989, din punctul de vedere al lucrului era foarte aglomerat. Nu era Paște sau Crăciun. Erau și foarte mulți muncitori, acum suntem o mie. Mulți au plecat când li s-au promis salarii mari sau locuințe în altă parte. Eu am rămas, mi-a plăcut aici”, spune Gavril Bărgăuan.

Directorul Elba Timișoara, Gheorghe Cocian, lucrează și el în fabrică din ’69, începând ca inginer stagiar.

„Am început ca inginer stagiar, m-am angajat în anul 1969. Atunci fabrica era lângă fabrica de bere, unde, după anul 1990, a rămas producția de baterii. Ei au cerut să se separe de noi în 1990 sub denumirea de Dura. Până în ’48, la naționalizare, fabrica a fost un conglomerat, ca un fel de concern de electrice privat. La naționalizare au rămas un grup de baterii și o fabricuță foarte importantă, însă. Făceam tot felul de candelabre”, își amintește Cocian.

În perioada comunismului, fabrica producea în principal pentru piața internă, atât lămpi și faruri pentru mașini, cât și corpuri de iluminat iuminat. De asemenea, se exportau produse în Rusia, dar și în Germania și Cehoslovacia.

„În anii ’60 a început exportul în Rusia, apoi, zece ani mai târziu, s-a exportat în țări care făceau parte din C.A.E.R., o alianță economică a statelor socialiste. Astfel am putut exporta în Cehoslovacia sau Germania. Era o gamă mare de produse care se exportau, însă nu am avut o rentabilitate mare deoarece nu erau produse care să concureze vestul. Firmele mari, de import-export, se ocupau de partea de vânzare, noi doar realizam cantitățile la calitatea solicitată”, spune Cocian.

Bateriile Elba, nelipsite din casele românilor pe vremea lui Ceaușescu

Pe vremea comunismului, bateriile Elba erau arhicunoscute și nu lipseau din casele românilor. Poate cele mai utilizate erau cele pătrățoase, învelite în hârtie roșie cu alb și albastru. Mulți și le amintesc datorită obiceiului de a le încerca pentru a vedea dacă mai sunt încărcate. Astfel, bornele bateriilor erau atinse cu vârful limbii, iar atunci când erau încărcate senzația era usturătoare.

Cel mai frecvent, ele erau folosite în lanternele specifice perioadei, făcute și ele la fabrica din Timișoara. Din metal sau metal combinat cu plastic, lanternele funcționau cu aceste baterii. Un inconvenient era acela că din bateriile respective curgea uneori acidul, astfel că nu puteau fi lăsate mai mult timp în lanterne întrucât le deteriorau.

Ceaușescu nu a călcat niciodată în această fabrică, întrucât nu era „grandioasă”

Nicolae Ceaușescu nu a trecut niciodată pragul fabricii. În vizitele sale la Timișoara, el a preferat alte unități, mai grandioase, cu porți largi.

În schimb, fabrica a fost vizitată de Ion Iliescu, imediat după Revoluție.

„Ceaușescu nu a fost în fabrică la noi pentru că nu era vizitabilă, erau hale mici. Erau niște cutume. Porțile trebuiau să fie mari, or la Elba porțile nu sunt grandioase. Unde aveau loc întâlniri oficiale, aveam și noi stand, dar nu mai mult, deși eram deja un simbol al orașului. În schimb, a fost Ion Iliescu, într-o vizită de lucru, în anul 1990, imediat după Revoluție”, povestește Gheorghe Cocian.

Muncitoarele, primele care au ieșit pe porțile fabricii la Revoluție, când generalul Stănculescu a mers acolo să calmeze spititele

La Revoluția din 1989, la Timișoara, muncitorii de la această fabrică au fost printre cei mai activi. Mai exact, un grup de muncitoare au deschis porțile fabricii și au pornit spre centrul orașului pentru a protesta față de regimul de la acea vreme, fără a lua în seamă avertismentele generalilor prezenți în fabrică pentru a potoli greva generală ce fusese declanșată. Se întâmpla în 20 decembrie 1989, când Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism din România, pentru că muncitorii de pe marile platforme industriale ale orașului au oprit lucrul și s-au alăturat demonstranților.

„Elba a fost poate cea mai activă la Revoluție. Au venit în fabrică generali, Stănculescu și alți câțiva de la București, pentru a calma spiritele. A fost primul semnal organizat de ieșire și proteste ale muncitorilor. Apoi, sigur, s-au aliniat și ceilalți muncitori din alte fabrici. Nu am fost printre ei atunci, dar vă pot spune că erau multe femei în acel grup. Ele au fost cele mai active”, menționează directorul Elba.

Declinul și salvarea de la Renault

În anul 1994 a început un declin al fabricii Elba, din cauza închiderii mai multor uzine de autovehicule. Venirea grupului Renault în România a fost o salvare pentru întreprinderea de la Timișoara, iar acela a fost momentul în care Elba a început să renască.

„Căderea economiei a început în 1994. Au dispărut ARO, Tractorul Brașov, fabrica de autocamioane, cea de autobuze, Fabrica 23 August, care producea TAB-uri, tancuri. Încet-încet a trebuit să ne reorientăm, să restrângem activitatea. Din auto rămăsese doar Colibașiul (astăzi Mioveni – n.r.), fabrica de autoturisme care, sigur, au fost foarte orientați și au făcut treaba cu Renault, foarte bună. În contract au prins fabrici competitive din România, printre care și Elba”, spune Cocian.

Elba produce faruri și stopuri pentru mașinile Dacia Renault, dar și pentru alte mărci auto.

Fabrica de corpuri de iluminat de la Timișoara se mută în Parcul Industrial

De peste 60 de ani, fabrica Elba funcționează pe un teren de șapte hectare, în apropierea centrului municipiului Timișoara, lângă Gara de Nord, unde au fost ridicate,pe rând, de-a lungul anilor, clădiri pentru diferite linii de producție. Din 2006, însă, cei care conduc această fabrică au gândit un proiect nou, odată cu dezvoltarea întreprinderii, și anume mutarea acesteia din zona centrală a orașului într-un cartier mărginaș, acolo unde se află și Parcul Industrial și Tehnologic al Primăriei Timișoara, în cartierul Freidorf.

Astfel, au fost concesionate parcele pentru 49 de ani, iar în 2007 a început construcția noii fabrici, de la zero, pe opt hectare de teren. Investiția nu a fost lipsită de probleme. În anul 2008, criza economică dădea primele semnale, iar câteva luni mai târziu lucrările la construcția halelor întreprinderii au fost practic blocate.

„Mutarea fabricii am gândit-o înainte de a începe criza economică, în 2006. În 2007 am avut aprobările și am concesionat terenul de opt hectare pentru 49 de ani, apoi am început să construim. În 2008 a venit criza, Piteștiul a închis porțile și a trebuit să trimitem și noi 800 de oameni în șomaj tehnic. Eram într-o situație cum se poate mai rea. Erau puși stâlpii pentru construcția halelor și încă nu știam ce facem. Noroc că Piteștiul a reluat și pas cu pas ne-am revenit și noi. Era programat ca în doi ani să ne mutăm. Acum, în vara acestui an, vom avea toată fabrica mutată aici”, explică Gheorghe Cocian.

Potrivit acestuia, pentru mutarea fabricii s-au investit 25 de milioane de euro, iar din anul 1995, de la privatizare, și până în prezent s-au investit alți 50 de milioane de euro, în tot felul de utilaje.

În anul 2010, producția de faruri pentru mașini a fost mutată în noul spațiu, departamentul de corpuri de iluminat rămânând și acum în vechea fabrică.

Locul vechii fabrici ar putea fi luat de un cartier rezidențial

După ce întreaga fabrică va fi relocată în Parcul Industrial și Tehnologic de la marginea municipiului, cei de la Elba vor vinde cele șapte hectare de teren de lângă Gara de Nord, unde au funcționat zeci de ani.

Directorul Elba spune că există un proiect care deocamdată este la faza de discuții, conform căruia un investitor italian dorește să ridice aici un cartier rezidențial, zona fiind foarte bună, la doar 10-15 minute de mers pe jos până în Piața Operei.

„În prezent, pe locul vechii fabrici avem acum partea de corpuri de iluminat. Locația este la dispoziția oricărui investitor interesat. Vorbim de șapte hectare de teren. Italienii vor să construiască un cartier rezidențial, cu blocuri de locuințe, mall, piscine, terenuri de sport. M-aș bucura tare să se facă acest proiect. Practic se poate muta centrul orașului pe locul vechii fabrici Elba”, spune Cocian.

Adaptarea la noua piață, cu tehnologie LED

Odată cu intrarea în vigoare a noilor directive europene privind folosirea becurilor economice, fabrica de la Timișoara s-a readaptat cerințelor, iar acum producția se bazează pe corpuri de iluminat fluorescente și cu LED-uri, cu ajutorul cărora se face și economie, consumul de energie electrică scăzând cu până la 70 la sută cu noile becuri.

Din proprie inițiativă, Elba a montat pe o stradă din centrul Timișoarei corpuri de iluminat cu LED, iar mai multe monumente și clădiri din Timișoara și din alte orașe ale țării au fost iluminate arhitectural cu ajutorul unor corpuri de iluminat create pentru punerea în valoare a clădirilor.

În prezent, Elba fabrică 450 de produse de bază – corpuri de iluminat, în peste 1.500 de variante. Din cei circa 5.000 de angajați, în prezent la fabrică mai sunt aproximativ o mie.